BIBLIOTECA
Biblioteca dispune de un spaţiu corespunzător, având peste 7000 de volume şi un număr de 360 de cititori. Fondul de carte cuprinde literatura pentru copii şi tineret, beletristică, istorie, geografie, cărţi de agricultură şi medicină. Majoritatea cititorilor sunt tineri, dar sunt şi alte categorii de cetăţeni interesaţi de cărţi de specialitate, din diverse domenii. În cadrul bibliotecii se organizează expoziţii şi lansări de carte.

ARHITECTURA LOCALĂ
Arhitectura veche este cea comună aşezărilor situate în şesul şi dealurile Mureşului. Satele din acest spaţiu sunt aşezate pe văile apelor şi de-a lungul drumurilor şi şoselelor şi, rareori sunt mai retrase. Satele din zona de şes ale comunei Şoimuş, sunt adunate sau înşirate de-a lungul drumului, iar cele din cutele dealurilor se răsfiră. Gospodăriile din zona de şes sunt largi, cu plantaţii bogate, iar în zona de deal, curţile gospodăriilor au forme neregulate, străzile şi uliţele având un traseu sinuos.
Printre cele mai vechi tipuri de planuri ale caselor sunt două: tipul hunedorean cu două camere şi o prispă şi tipul general al caselor româneşti, cu tindă şi două camere.
O scurtă, dar sugestivă prezentare a peisajului constructIv al zonei o avem de la marele istoric N. Iorga, care în anul 1906, aflat într-o vizita în Ardeal, trece şi prin Şoimuş: ,,Cum ai ieşit din Șoimuș eşti la Mureş, pe care îl înjugă un mare pod de lemn. Aici apa e într-adevăr măreaţă’’. La Bejan, prima aşezare ivită în cale, constată: ,,Casele sunt bune cu înaltele lor acoperişuri şindrilite ce se reazămă pe stâlpii cerdacelor înconjurătoare”. Vechea arhitectură care mai putea fi întâlnită până în prima parte a sec. XX, a fost înlocuită cu construcţii noi, materialelor tradiţionale luându-le locul cărămida, ţigla etc. De asemenea şi planul caselor s-a schimbat, au apărut case cu 2-3 nivele şi cu un număr sporit de camere.
O adevărată casă muzeu, care este încă locuită, se mai păstrează în satul Sulighete. Această casă cu o vechime de peste 170 de ani, este construită din lemn şi acoperită cu paie. Are o singură cameră şi o micuţă cămară pe colţ, în unghi cu prispa (talpă-târnaţ).
La intrarea în satul Sulighete, pe valea Fornădiei, se găseşte o moară de apă care nu mai funcţionează, aflată într-o bună stare de conservare, această instalaţie tehnică populară putând fi reparată şi pusă în circuitul turistic.

PORTUL POPULAR
La fel ca în majoritatea satelor din zona şi în satele comunei Şoimuş costumul popular nu se mai poartă, el păstrându-se doar în unele lăzi de zestre şi în amintirea oamenilor mai in vârstă. Fac excepţie de la cele de mai sus unele serbări școlare, la care se adaugă şi cetele de colindători din unele sate.
Costumul femeiesc –  Pe cap femeile purtau un chişchineu negru cu ciucuri. Cămaşa din pânză albă era încreţită la gât, cu o bentiţă cusută cu şnur. Cămaşa avea cusături pe piept, cu motive decorative. Mâneca era bufantă şi se termina cu un pumnaş. Poalele erau din pânză albă, terminându-se în partea de jos cu ,,cipta”. Peste cămaşă femeile îmbrăcau un lăibăruţ din catifea neagră. Peste poale, în faţă şi în spate, purtau oprege negre din lână. Opregul din faţă avea ,,cipta” cu ciucuri negri, iar cel din spate doar ,,cipta”, fără ciucuri.
Costumul bărbătesc – Pe cap bărbaţii purtau vara o pălărie mică (colop), iar iarna căciula. Cămaşa şi pantalonii erau din pânza albă de cânepă, in sau bumbac. Gulerul cămăşii era cusut cu arnici negru, de-o parte şi de alta a deschizăturii cămăşii, pe piept, fiind cusături tot de culoare neagră. Peste cămaşa lungă, bărbaţii se încingeau cu o curea lată din piele, unde îşi ţineau portmoneul, tabachera cu tutun şi cosorul. Pe timp de iarnă, bărbaţii purtau cojoace înfundate, care se încheiau în lateral şi căput din pănură. Pantalonii din pânză erau înlocuiţi iarna cu cioareci din lână, ţesuţi în război, de culoare albă sau gri.
În picioare femeile purtau ghete, iar bărbaţii bocanci sau cizme.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI
Puţine datini şi obiceiuri se mai păstrează în satele comunei Şoimuş. În unele sate, cum ar fi Sulighete, la Sărbătorile de iarnă – Naşterea Domnului şi Anul Nou- tinerii, constituiţi în cete merg din casă în casă cu dubele, cu irozii şi cu steaua.
Repertoriul colindătorilor cu dubele cuprinde peste 25 de colinde, din ceată, alături de feciori, facând parte şi bărbaţii căsătoriţi. Ceata este constituită din 9-10 feciori plus cei căsătoriţi, la care se adaugă instumentiştii (dube, taragot). A doua zi de Crăciun la căminul cultural are loc Balul de Crăciun la care participă mare parte din comunitatea locală.
O sărbătoare locală intrată de mulţi ani în tradiţie este Nedeia, care se desfăşoară în fiecare sat, de regulă cu prilejul hramului bisericii din localitate.
În satele comunei Şoimuş nedeile au loc la următoarele date:
– Boholt – la Înălţarea Domnului (Ispas);
– Bălata şi Chişcădaga – în prima duminică după Paşti;
– Fornădie – a doua duminică după Paşti;
– Bejan – la Sf. Petru şi Pavel;
– Sulighete – de Rusalii;
– Şoimuş -15 august (Sf. Maria).

În ceea ce priveşte folclorul, cel mai cunoscut joc este ,,Lina de la Sulighete”.-