Obiective turistice

Portul de agrement Vaporașul Șoimuș este situat în comuna Șoimuș, oferind un punct pitoresc de atracție pe malul râului Mureș. Acesta servește ca un hub pentru activități recreative, incluzând plimbări cu barca și pescuit, atrăgând atât localnicii, cât și turiștii în căutare de relaxare și frumusețe naturală. Portul este înconjurat de peisaje verzi și liniștite, fiind un loc ideal pentru picnicuri și drumeții în natură. De asemenea, portul dispune de facilități pentru ancorarea ambarcațiunilor mici și este un punct de plecare pentru diverse excursii pe apă, oferind vizitatorilor o escapadă plăcută din agitația cotidiană.

Rezervația Boholt este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt) situată pe teritoriul satului Boholt, comuna Șoimuș în județul Hunedoara.

Rezervația Boholt cu o suprafață de 1 ha, a fost declarată inițial pentru protecția izvoarelor de apă minerală din zonă, urmând ca apoi, obiectul protecției să se restrângă la un sector de chei de pe Valea Teiului, cu aspect de canion, mărginit de vegetație forestieră în asociere cu specii vegetale termofile, dezvoltate pe calcare. Are statut de arie protejată din anul 1995.

Sursa: https://www.avantulliber.ro/2016/03/04/arii-protejate-din-judetul-hunedoara-au-nevoie-de-custode/

Situl arheologic de la Boholt este un vestigiu important al culturii din epoca bronzului, situat în Transilvania, România. Descoperit într-o zonă pitorească, acesta oferă o perspectivă valoroasă asupra modului de viață și a practicilor funerare ale comunităților locale din acele timpuri. Situl include multiple artefacte, cum ar fi unelte, arme și obiecte de ceramică, care ilustrează avansul tehnologic și schimburile culturale din perioada respectivă. Boholt se remarcă prin complexitatea sa arheologică, având structuri de locuit bine conservate și morminte care reflectă ritualuri și credințe religioase specifice epocii bronzului. Această zonă arheologică continuă să fie un punct focal pentru cercetările istorice și arheologice, contribuind semnificativ la înțelegerea preistoriei europene.

Biserica de lemn din Șoimuș, comuna Șoimuș, județul Hunedoara a fost ridicată în 1705. Are hramul „Sfântul Nicolae” (6 decembrie) și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03461.

Biserica de lemn din Șoimuș cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost ridicată în anul 1705, fapt dovedit de inscripția dăltuită în pragul de sus al ușii spre naos. Lăcașul de cult este construit din bârne de stejar; are un plan dreptunghiular, cu absida în prelungire, poligonală, cu trei laturi. În secolul al XIX-lea edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui pronaos, peste care s-a ridicat o clopotniță scundă, cu foișor simplu și fleșă piramidală. Se remarcă și ancadramentul intrării, de pe latura sudică, bogat ornamentat, cu un chenar din cruci piezișe și trei chenare cu motivul dinte de lup precum și cu rozete. Merită menționat și iconostasul care este alcătuit din icoane realizate pe sticlă în anul 1830.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Sulighete, comuna Șoimuș, județul Hunedoara, a fost construită, conform specialiștilor, cândva anterior secolului al XVIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice, cod HD-II-m-A-03457.

Biserica se află pe dealul Bozănești, de unde domină întreaga așezare, ce se găsește într-o depresiune largă. Acest lăcaș de cult a trecut de-a lungul timpului prin mai multe renovări, biserica fiind tencuită la exterior; pronaosul este tăvănit, precedat de un pridvor închis, amplu, suprapus de un turn-clopotniță robust, cu foișor închis și fleșă zveltă, îmbrăcat integral în tablă. Șița inițială a fost înlocuită, în anul 1954, cu țiglă. Monumentul are dimensiuni apreciabile, datorate atât lărgirii pereților laterali, rezultând astfel o absidă decroșată, poligonală, cu cinci laturi, cât și lungirii edificiului, prin intercalarea unei travee. În 1890, Dionisie Iuga de la Nicula pictează cerimea și tâmpla, consemnându-și activitatea pe timpanul de vest al bolții naosului: „zugrăvit prin Dionisie Iuga, cantor et zugrav de Nicula 1890”. Pictura de la Sulighete este pătrunsă de spiritul icoanelor pe sticlă, fiind cea mai reușită din activitatea lui Dionisie Iuga, care a pictat mai multe biserici din Transilvania.

Lăcașul de cult beneficiază de două intrări, amplasate pe laturile de sud și de vest. Înfățișarea actuală a primit–o în urma amplei renovări din anul 1880, atestată prin prezența vechiului antimis, dăruit de mitropolitul Mihai Romanul, și prin friza icoanelor împărătești; lucrările s–au efectuat în timpul păstoririi preotului Tovie Popa. Șantierul, având caracter de rectitorire, a presupus nu doar lărgirea pereților laterali, ci și o ușoară strămutare spre nord–vest a edificiului; masa vechiului altar s–a păstrat până astăzi.

Biserica de lemn din satul Căinelu de Jos, comuna Șoimuș, județul Hunedoara,a fost construită în secolul XVIII. Are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Nu figurează pe lista nouă a monumentelor istorice.

Satul Căinelu de Jos este situat în partea de vest a comunei Șoimuș. Vestigii preistorice (un topor de piatră șlefuită) și vestigii romane (monede si așezări minerești) atestă vechimea acestei localități. Prima atestare documentară datează din 1330. Asezarea este de tip înșiruit, majoritatea celor 76 de case aflându-se de-a lungul DN 76 Deva – Brad. Satul numără 154 de locuitori.

Biserica de lemn din Căinelu de Jos a fost construită, conform tradiției orale, în secolul XVIII. Construită din bârne masive de lemn, biserica, în urma numeroaselor modificări, are în prezent acoperișul din țiglă, turnul învelit în tablă și este tencuită în exterior. În urma unor astfel de lucrări de „reparații”, în anul 1937 pictura parietală a fost acoperită cu un strat de var. Nu are uși împărătești și diaconești, dar are un patrimoniu mobil format din icoane și cărți bisericești vechi.